tag:blogger.com,1999:blog-1913488412424436312024-03-13T21:47:02.754-07:00fericirea-n bucateAndreeahttp://www.blogger.com/profile/05680064873841730420noreply@blogger.comBlogger55125tag:blogger.com,1999:blog-191348841242443631.post-12328499221616133772012-08-27T12:36:00.003-07:002012-08-27T12:36:41.895-07:00Introspectie<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-ybngj-rxiiw/UDvLXL3BYVI/AAAAAAAAAHE/WnBSX11yzWo/s1600/291996_481654281858548_1471630461_n.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://3.bp.blogspot.com/-ybngj-rxiiw/UDvLXL3BYVI/AAAAAAAAAHE/WnBSX11yzWo/s320/291996_481654281858548_1471630461_n.jpg" width="212" /></a></div>
<br />
<blockquote class="tr_bq">
<span style="color: #660000; font-family: Trebuchet MS, sans-serif;">"Este ciudat cum uneori trebuie sa lasam bucati din noi
ca sa ne simtim intregi din nou, desi dupa fiecare despartire se mai rupe cate
o bucata din suflet. Si stiu, pare cliseic, dar daca stam bine si ne gandim,
fie ca recunoastem sau nu, toate fiintele au trecut la un moment dat prin
starea aceasta de rupere a propriei persoane. Si da, stiu ca ne vindecam in
cele din urma, dar dupa ce urmeaza o alta despartire, ne incearca o alta
rupere, ca sa ne videcam apoi ca datile trecute. Este un ciclu infinit. Eu una nu
vreau sa mai fac parte din ciclul acesta, eu ma revolt impotriva lui! Eu vreau
totul, o implinire totala, pana-n maduva oaselor, sau daca nu, voi pieri pe
mana mea, cu nimic, poate doar cu aceleasi dorinte care au renuntat si ele la
orice urma de speranta. De azi imi iau soarta in propriile maine in modul meu
propriu, desi ma puteti blama pentru nerabdare si pentru lacomia emotionala.
Sunt o razgaiata care renunta la jumatatile de masura. Sa mai traiesc sau sa
mai iubesc cu jumatate de inima? NICIODATA! Si chiar daca dau gres, ma voi
culege cumva de jos, asa cum am facut-o de infinite ori, dar macar incerc
totul! Merg inainte fara niciun regret si imi asum naivitatea cu toate visele
ei. Ca doar am fost intotdeauna o visatoare oarba."</span></blockquote>
Andreeahttp://www.blogger.com/profile/05680064873841730420noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-191348841242443631.post-67850264695440282752012-04-18T04:12:00.000-07:002012-04-18T04:12:33.706-07:00Acelasi chip zugravit de ploi.<span style="color: #4c1130;"><b>Imi ploua pe umeri.</b></span><br />
<span style="color: #4c1130;"><b>Imi tuna si fulgera in ochi,</b></span><br />
<span style="color: #4c1130;"><b>In ochii cu care te pictam</b></span><br />
<span style="color: #4c1130;"><b>Prin geamul picurat de nenumarate ploi.</b></span><br />
<span style="color: #4c1130;"><b><br />
</b></span><br />
<span style="color: #4c1130;"><b>Mi se insenineaza pe spate.</b></span><br />
<span style="color: #4c1130;"><b>Imi iese un curcubeu pe frunte,</b></span><br />
<span style="color: #4c1130;"><b>Pe fruntea pe care te sarutam</b></span><br />
<span style="color: #4c1130;"><b>Cu buze uscate de secete desarte.</b></span><br />
<span style="color: #4c1130;"><b><br />
</b></span><br />
<span style="color: #4c1130;"><b>Ai ramas</b></span><br />
<span style="color: #4c1130;"><b>acelasi chip zugravit de ploi.</b></span>Andreeahttp://www.blogger.com/profile/05680064873841730420noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-191348841242443631.post-15440157971083941302012-03-26T11:43:00.004-07:002012-04-07T03:56:50.054-07:00Incercare<div class="MsoNormal"><span style="color: #4c1130;"><b>Am pus in rama priviri de mult uitate,</b></span></div><div class="MsoNormal"><span style="color: #4c1130;"><b>Am dat volumul amintirilor mai incet...</b></span></div><div class="MsoNormal"><span style="color: #4c1130;"><b>Faceau prea multa galagie-n miez de noapte,</b></span></div><span style="color: #4c1130;"><b><span style="font-size: 12pt;">Si nu puteam sa scap din bratele lor in niciun fel.</span></b></span><br />
<b style="color: #4c1130;"><br />
</b><br />
<b style="color: #4c1130;"> ***</b><br />
<b style="color: #4c1130;">Acum, cand totul se-ntoarce spre mine razbunator,</b><br />
<div class="MsoNormal"><span style="color: #4c1130;"><b>Am incercat sa-mi innec regretele intr-un pahar cu apa.</b></span></div><div class="MsoNormal"><span style="color: #4c1130;"><b>Dar degeaba; ele ma bantuie si ma rascolesc,</b></span></div><div class="MsoNormal"><span style="color: #4c1130;"><b>In fiecare vis, chiar si dimineata, dupa ce ma trezesc.</b></span></div><div class="MsoNormal"><br />
</div><div class="MsoNormal"><span style="color: #4c1130;"><b>Insa continui sa-mi tin echilibrul fara-al tau ajutor,</b></span></div><div class="MsoNormal"><span style="color: #4c1130;"><b>Desi mi-e greu si mi-e frica de inaltimi de mor.</b></span></div><div class="MsoNormal"><span style="color: #4c1130;"><b>Maine e o noua zi, insa spre geam tot mai privesc</b></span></div><span style="font-size: 12pt;"><span style="color: #4c1130;"><b>Chipuri ce-ti seamana, dar nu stralucesc.</b></span></span><br />
<br />
<div class="MsoNormal"><br />
</div>Andreeahttp://www.blogger.com/profile/05680064873841730420noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-191348841242443631.post-65819069286503483272012-03-20T14:16:00.000-07:002012-03-20T14:16:16.939-07:00Identitatile mele.<div class="MsoNormal"> <span style="color: #4c1130;"><b>Si daca ar fi sa-mi ascund viata intr-o uitare continua? O uitare care se repeta, care sapa in mine, dar in acelasi timp ma ajuta sa ma regasesc? Si o sa ma regasesc. Dar intr-o alta forma, sau mai bine voi deveni o nota muzicala ce pluteste in aer, incercand sa-si gaseasca portativul de lemn de pe care si-a luat zborul.</b> </span> </div>Andreeahttp://www.blogger.com/profile/05680064873841730420noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-191348841242443631.post-86307829259293149042012-03-15T11:55:00.001-07:002012-03-15T11:56:02.363-07:00Imi alerg viata<div class="MsoNormal"> <span style="color: #4c1130;">Am obosit alergand. Am obosit sa tot inchid usi in urma mea, iar apoi sa le verific periodic. Am colectionat lacate de tot felul, de forme si greutati diferite. Pentru ca lacatele devin din ce in ce mai grele, si atarna cu tot patosul de marginile sufletului meu; incetul cu incetul, o sa mi se transforme pana si sufletul in plumb. </span></div><span style="font-size: 12pt;"><span style="color: #4c1130;"> Si de fiecare data cand cred ca am lasat o distanta decenta intre mine si monstrii timpului consumat, tocmai atunci ei ma ating pe umar, simtindu-le respiratia grea in ceafa. Sunt monstrii personali, de care e mai intelept sa nu vorbesti, dar care se lasa cu totul pe mine, ajungand sa se intepe in coastele mele. Numai asa pot scapa de ei. Inca nu pot sa-i infrunt fata-n fata, desi mi-am imaginat de multe ori intalnirea, si am putut sa derulez scena in toate directiile: ochii lor aprins de rosii ca doua oglinzi vad direct in sufletul meu. Ma uit in ele si zaresc o silueta rupta in bucati, cu un chip zgariat de pasii apasati ai timpului. Doar colturile buzelor au ramas la fel: <b>ridicate.</b></span> </span>Andreeahttp://www.blogger.com/profile/05680064873841730420noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-191348841242443631.post-27420140114697672882012-03-10T05:30:00.000-08:002012-03-10T05:30:30.966-08:00Sperante<div class="MsoNormal"><b><span style="color: #4c1130;">Pentru ca primavara oamenii infloresc.</span></b></div><div class="MsoNormal"><b><span style="color: #4c1130;">Pentru ca primavara toate sufletele isi reiau inceputul pe care l-au abandonat intr-un sfarsit de toamna apasatoare. Pentru ca primavara este ea insasi un suflet frumos si viu, care coloreaza in fiecare zi zambete pe chipurile calatorilor. Pentru ca viata striga din noi, urla sa iasa la suprafata, unde va fi mangaiata de cateva raze naive, rupte din soare. Frunzele pe care le vedeam abandonate pe trotuarele prea reci de anul trecut, acum isi iau revansa si ne canta in cor, in maini. Acest anotimp ia forma sperantei, o tine pentru noi si ne-o ofera cand suntem pregatiti. Numai atunci vom fi capabil sa o pretuim si sa o privim cu tandrete, fiindca primavara ochii ni se deschid larg; este trezirea intr-o dimineata tarzie, cand stim ca am uitat sa ne setam alarma, insa suntem fericiti.</span></b></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://2.bp.blogspot.com/-uJCeECapNLU/T1tXTGdMwEI/AAAAAAAAAG8/hBB0O3FCW00/s1600/img_Camellia_Aline-BUREAU_ref~100.001544.00_mode~zoom.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="228" src="http://2.bp.blogspot.com/-uJCeECapNLU/T1tXTGdMwEI/AAAAAAAAAG8/hBB0O3FCW00/s320/img_Camellia_Aline-BUREAU_ref~100.001544.00_mode~zoom.jpg" width="320" /></a></div><div class="MsoNormal"><b><span style="color: #4c1130;">Si suntem fericiti pentru ca exact in acel moment am aflat ca asa se simte, asa are gustul libertatea.</span></b></div>Andreeahttp://www.blogger.com/profile/05680064873841730420noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-191348841242443631.post-58227680188329244442012-02-26T12:09:00.000-08:002012-02-26T12:09:29.847-08:00portret<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://1.bp.blogspot.com/-zkFQaWrzYGk/T0qRNrg66nI/AAAAAAAAAG0/V2uk-nlY4CI/s1600/poza.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="314" src="http://1.bp.blogspot.com/-zkFQaWrzYGk/T0qRNrg66nI/AAAAAAAAAG0/V2uk-nlY4CI/s320/poza.jpg" width="320" /></a></div><div class="MsoNormal"><span style="color: #4c1130; font-size: large;"><b><br />
</b></span></div><div class="MsoNormal"><span style="color: #4c1130;"><b><span style="font-size: large;"> </span>Am stins ganduri inradacinate in furtunile din spatele retinei.</b></span></div>Andreeahttp://www.blogger.com/profile/05680064873841730420noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-191348841242443631.post-9614378011562479122012-02-24T06:30:00.002-08:002012-02-24T06:44:41.156-08:00Imitatiilor. <span style="color: #4c1130;">Haide sa ne prefacem ca noi suntem intruchiparea originalului intr-o lume de manechine imbracate cu prost gust, niste kitsch-uri strambe cu picioare; ca noi suntem palpabilul printre mii de vieti inodore si incolore, pe care abia daca le observi cand trec pe langa tine, cersindu-ti o mimica, un gest oricat de insignifiant. Sufletele tanjesc sa trezeasca ceva in alte suflete; numai ideea de a nu lasa nicio amprenta sau o urma de emotie in altii ar musca din ele, le-ar manca de vii si ultimele farame de frustrari adanc ascunse printre ganduri. Dar cine poate sa stabileasca cine este manechin, cine nu e, cand ele sunt atat de frumos impachetate in ambalaje care iti iau ochii dupa prima jumatate de privire? Pana si ele incep sa se recunoasca din ce in ce mai greu, pentru ca s-au mulat atat de bine pe noi, imitandu-ne chiar si felul in care respiram.</span><br />
<span style="color: #4c1130;"> De multe ori imi imaginez doua manechine care incearca sa-si aminteasca acel cuvant simplu ca structura, dar prea greu de pronuntat - manechinelor li se inclesteaza gurile si li se intuneca ochii;</span><br />
<span style="color: #4c1130;"> Este cuvantul ala, care incepea cu <<i>>.</span>Andreeahttp://www.blogger.com/profile/05680064873841730420noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-191348841242443631.post-878570174723629612012-02-07T10:05:00.000-08:002012-02-07T13:21:58.435-08:00copilul si timpul<div class="MsoNormal"><b><span style="color: #4c1130;"> </span><span style="color: #660000;"> Scriitorii nu se pierdeau niciodata in foi, ci acolo se regaseau. Apoi se reintorceau in lume, de parca timpul, ca un vechi prieten, ii astepta, oprindu-se din mers.</span></b></div><div class="MsoNormal"><span style="color: #4c1130;"><b> Scriitorii puteau sa-si aleaga pentru ei orice viata din oricare univers imaginar sau real, insa nu au fost niciodata atat de egoisti. Pastrau aceste vieti paralele pentru sufletele ce aveau nevoie de ruptura timpului, ruptura care avea sa le intregeasca gandurile doar pentru o clipa. Dar cat de mult dura acea clipa, si cat de asteptata era!</b></span></div><div class="MsoNormal"><span style="color: #4c1130;"><b> ...timpul a trecut si peste scriitori, si peste suflete, si peste clipe, iar in urma lui nu a adunat decat urmele pe care personajele ni le-au lasat pe suprafata inimii. </b></span></div><div class="MsoNormal"><b><span style="color: #4c1130;"> </span><span style="color: #660000;">Sufletul meu a imbatranit asteptand clipa in care avea voie sa uite de el, fara sa-i dea explicatii timpului.</span></b><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://2.bp.blogspot.com/-vPibvZ3h8tg/TzGTfWX7xxI/AAAAAAAAAGs/50UnYTjHL2o/s1600/vermeer-lady-writing-pen.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://2.bp.blogspot.com/-vPibvZ3h8tg/TzGTfWX7xxI/AAAAAAAAAGs/50UnYTjHL2o/s320/vermeer-lady-writing-pen.jpg" width="287" /></a></div> </div>Andreeahttp://www.blogger.com/profile/05680064873841730420noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-191348841242443631.post-54169275697678456962012-01-31T08:00:00.000-08:002012-02-03T05:54:23.836-08:00strigat.<div class="MsoNormal"><span style="color: #4c1130;"><b> Te rog, schimba-ti lacatul de la usa ca sa nu mai intru la tine in inima. Prea iti lasi inima deschisa pentru oricine! As vrea sa pot sa fiu si eu un „oricine”, o „oarecare”, un „cineva” care sa iti schimbe broasca si apoi isi vede de drum. Si nu va trebui sa afli niciodata.</b></span></div><div class="MsoNormal"><span style="color: #4c1130;"><b> Dar eu stau in fata usii tale, cu emotiile in gat, fiindca nu am curajul sa o mai deschid. Nici nu stiu daca l-am avut vreodata...Te astept sa iesi tu primul, sa-ti ridici privirea spre mine si sa-ti amintesti ca m-ai vazut stand acolo si inainte, desi erai mult prea ocupat cu gandurile tale.</b></span></div><span style="font-size: 12pt;"><span style="color: #660000;"><b><br />
</b></span></span><br />
<span style="font-size: 12pt;"><b><span style="color: #660000;">,,O sa te ajut si cu gandurile, si cu mainile, si cu ce mai vrei tu, numai opreste-te si recunoaste-ma!" </span></b></span><span style="color: #4c1130;"><b>am strigat in mine. </b></span><b style="color: #4c1130;">Am strigat atat de tare, incat s-a speriat si somnul, care de frica s-a ascuns in penita stiloului cu care scriam.</b>Andreeahttp://www.blogger.com/profile/05680064873841730420noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-191348841242443631.post-91557551688882033902012-01-31T07:30:00.000-08:002012-01-31T09:37:56.786-08:00Camera intre doua anotimpuri<div class="MsoNormal"><b><span style="color: #4c1130;"> Mi te-ai intiparit in piele dupa ce mi-ai cules capul si mi l-ai facut cadou. Inca de atunci, cuvintele ne erau de prisos, pentru ca noi ne intelegeam din miscarea pleoapelor; genele noastre adormeau imbratisate, in timp ce felii de luna cu miros de petale de salcam ne decorau ferestrele. </span></b></div><div class="MsoNormal"><br />
</div><div class="MsoNormal"><b><span style="color: #4c1130;"> Diminetile au acum miros de nori rotofei, de zapada proaspata si de gheata la plic. Pielea mea are o aroma intensa de somn curat presarat cu cativa fulgi de vise, iar cearcanele mi le pierd mai mereu prin cearsafurile brodate manual. Raceala e ca la ea acasa, se joaca cuminte in parul meu, in timp ce cativa pui de stele suflate cu argint imi bat la geam. Le-am deschis geamul si le-am poftit in camera - in camera dintre doua anotimpuri, unde timpul se opreste langa mine, citind ingandurat o rubrica dintr-un ziar oarecare. </span></b></div>Andreeahttp://www.blogger.com/profile/05680064873841730420noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-191348841242443631.post-6550489082730672042012-01-31T07:26:00.000-08:002012-01-31T07:26:39.856-08:00Lectie particulara cu viata.<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://3.bp.blogspot.com/-8L7OjsRNWe8/TygID_Ry6CI/AAAAAAAAAGk/0V-oePplmpU/s1600/img_The-Artist-s-Wife_Egon-SCHIELE_ref~100.001621.00_mode~zoom.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://3.bp.blogspot.com/-8L7OjsRNWe8/TygID_Ry6CI/AAAAAAAAAGk/0V-oePplmpU/s320/img_The-Artist-s-Wife_Egon-SCHIELE_ref~100.001621.00_mode~zoom.jpg" width="256" /></a></div><br />
<div class="MsoNormal"> </div><div class="MsoNormal"> <b><span style="color: #4c1130;">M-ai purtat dintr-un compartiment in altul, fara sa-ti treaca prin minte ca o sa ma atasez prea mult de unele scaune. M-ai purtat dintr-o oglinda in alta, crezand ca n-o sa-mi las prea multe fragmente din mine impregnate in ele. M-ai lasat singura in miez de noapte pe drumuri alunecoase de dorinte si amintiri. Cand ti-am cerut uitare, mi-ai dat memorie, iar cand ti-am cerut incheiere, mi-ai oferit lumini colorate cu speranta.</span></b></div><div class="MsoNormal"><b><span style="color: #4c1130;"> Te-am rugat sa-mi cumperi o balanta, ca sa aflu gramajul lucrurilor, dar tu m-ai lasat pe mine sa-mi aleg proportiile si sa experimentez.</span></b></div><span style="font-size: 12pt;"><b><span style="color: #4c1130;"> M-ai invatat sa-ti fiu carmaci, copil si parinte. </span></b> </span>Andreeahttp://www.blogger.com/profile/05680064873841730420noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-191348841242443631.post-88714399113595839822012-01-22T04:56:00.000-08:002012-01-22T05:02:11.417-08:00Ultimul<div class="MsoNormal"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://4.bp.blogspot.com/-MWnp78N0f3g/TxwIuz9EDfI/AAAAAAAAAGc/HOjAh47LYt8/s1600/tumblr_lohbimCErM1qza249o1_400.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://4.bp.blogspot.com/-MWnp78N0f3g/TxwIuz9EDfI/AAAAAAAAAGc/HOjAh47LYt8/s320/tumblr_lohbimCErM1qza249o1_400.jpg" width="225" /></a></div><b><span style="color: #741b47;"> </span></b></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div class="MsoNormal"><b><span style="color: #4c1130;"> </span></b></div><div class="MsoNormal"><b><span style="color: #4c1130;"> Unii cred ca merita sa sufere pentru ca sunt prea goi pe dinauntru, si trebuie sa-si umple golul cu ceva. Iar fericirea nu o sa le ajunga niciodata. Ei au nevoie de emotii care sa conteze, care sa traiasca sub focul ce le arde respiratia incetul cu incetul. Acesti oameni nu vor trece niciodata cu ochii inchisi prin viata; ei o sa-i tina deschisi pana-n ultima clipa, si dincolo de ea, fiindca va fi cel mai intens spectacol la care au primit vreodata bilet; </span></b></div><div class="MsoNormal"><b><span style="color: #4c1130;"> iar acea clipa nu merita ocolita cu frica, ci privita direct in ochi. </span></b></div>Andreeahttp://www.blogger.com/profile/05680064873841730420noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-191348841242443631.post-68933650040969391512012-01-19T09:02:00.000-08:002012-01-19T11:06:07.678-08:00Convalescenta<div class="MsoNormal"></div><div class="MsoNormal"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://2.bp.blogspot.com/-1-WdjRBsgX8/TxhNBLBU76I/AAAAAAAAAGM/clZkFC5uf_o/s1600/img_Study-for-Karen-at-rest_Francine-VAN-HOVE_ref%257E100.001624.00_mode%257Ezoom.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="256" src="http://2.bp.blogspot.com/-1-WdjRBsgX8/TxhNBLBU76I/AAAAAAAAAGM/clZkFC5uf_o/s320/img_Study-for-Karen-at-rest_Francine-VAN-HOVE_ref%257E100.001624.00_mode%257Ezoom.jpg" width="320" /></a></div><span class="apple-style-span"><span style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-color: white; background-image: initial; background-origin: initial; font-family: Tahoma;"><span style="color: #4c1130;"> </span></span></span><br />
<span class="apple-style-span"><span style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-color: white; background-image: initial; background-origin: initial; font-family: Tahoma;"><span style="color: #4c1130;"> Te vad in fiecare colt al camerei si in fiecare colt al inimii. E pacat ca o versiune inca mai traieste si respira de una singura, in timp ce urmatoarea a amutit si m-a uitat. Iar mai trist e ca prima va continua sa traiasca, se va zbate, chiar daca eu am incercat sa o sufoc sub sute, literalmente sute de scenarii, imagini si dialoguri care nu se vor intampla niciodata. Cand voi fi destul de puternica sa ma dau jos din patul asta bolnav si gol, voi aduna fiecare amintire de-a ta care a mai ramas agatata pe peretii din camera. Si voi aduna si dorul, frantura cu frantura, fiindca tu nu meriti dorul meu! Nu meriti sa-mi risipesc dorul pe tine, cand sunt atatia oameni care se pot bucura de el, si care ii vor purta de grija in lipsa mea. Voi strange toate aceste maruntisuri si ti le voi inapoia, desi stiu ca tu nici nu-ti mai amintesti de ele. <o:p></o:p></span></span></span></div><div class="MsoNormal"><span class="apple-style-span"><span style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-color: white; background-image: initial; background-origin: initial; font-family: Tahoma;"><span style="color: #4c1130;"> Pe cine vad pleoapele tale cand se duc noaptea la culcare? A trecut atat de putin timp de cand iti sarutam pleoapele! Oare ele isi mai amintesc?</span></span><span style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-color: white; background-image: initial; background-origin: initial; font-family: Tahoma; font-size: 10pt;"> </span></span><span style="font-size: 10pt;"><o:p></o:p></span></div>Andreeahttp://www.blogger.com/profile/05680064873841730420noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-191348841242443631.post-40565332752763252702012-01-15T01:08:00.000-08:002012-01-15T01:08:45.871-08:00Cu genunchii juliti<span style="font-size: 12pt;"><b><span style="color: #4c1130;"> Sufletul omului inca nu merita sa treaca mai departe. De aceea trebuie sa se opreasca din statie in statie, ca sa mai invete inca o lectie. Sufletele fac bataturi de la atata mers, de la pietrele si bolovanii de otel pe care trebuie sa calce, de la intepaturile furnicilor rosii, de la urzicile dureroase cu spini in forma de cuie. Dar picioarele se vindeca atunci cand si le spala de venin;</span></b></span><br />
<span style="font-size: 12pt;"><b><span style="color: #4c1130;">si apoi urmeaza statia finala.</span></b> </span>Andreeahttp://www.blogger.com/profile/05680064873841730420noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-191348841242443631.post-88163156252266136092012-01-09T03:31:00.000-08:002012-01-15T01:36:20.263-08:00Tablouri in tablou<div class="MsoNormal"><span style="color: #4c1130;"><b>Mi-am lasat cheile pe-un birou de lemn,</b></span></div><div class="MsoNormal"><span style="color: #4c1130;"><b>Intr-o camera incadrata ca intr-un desen</b></span></div><div class="MsoNormal"><span style="color: #4c1130;"><b>Locuit de mine mai multi ani la rand,</b></span></div><div class="MsoNormal"><span style="color: #4c1130;"><b>In tablouri cu multe vieti si priviri uitate in vant.</b></span></div><div class="MsoNormal"><br />
</div><div class="MsoNormal"><span style="color: #4c1130;"><b>Pe-un perete mi-am schitat vreo trei dorinte,</b></span></div><div class="MsoNormal"><span style="color: #4c1130;"><b>Pe altul cateva clipe cu cele mai dragi fiinte.</b></span></div><div class="MsoNormal"><span style="color: #4c1130;"><b>Dar nu am putut sa desenez mai departe si m-am oprit;</b></span></div><div class="MsoNormal"><span style="color: #4c1130;"><b>Mai am inca amintiri pe care nu le-am terminat de citit.</b></span></div><div class="MsoNormal"><br />
</div><div class="MsoNormal"><span style="color: #4c1130;"><b>Asa ca mi-am lasat peretii din camera albi si goi,</b></span></div><div class="MsoNormal"><span style="color: #4c1130;"><b>Ce asteapta sa fie imbracati la timpul lor.</b></span></div><div class="MsoNormal"><span style="color: #4c1130;"><b>O sa-i deghizez in uniforma pe care o purtam eu</b></span></div><span style="color: #4c1130;"><b>In toti anii ingropati sub cladirea de liceu.</b></span>Andreeahttp://www.blogger.com/profile/05680064873841730420noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-191348841242443631.post-74987152928644415852012-01-05T02:18:00.000-08:002012-01-05T05:00:01.965-08:00Inauntru<div class="MsoNormal"><span style="color: #4c1130;">Unii oameni sunt de-a dreptul penibili! Da, fiindca asteapta sa fie salvati de o super-persoana, un erou care sa le lumineze mintea si sa le impartaseasca oceanul infinit de iubire. Ma amuza ingrozitor de tare fiindca ei inca n-au aflat ca eroul nu da nici doi lei pe oceanul lor, sau pe lacul lor, sau nici macar pe baltoacele de langa inima. Visam oceane nemuritoare si ignoram realul din fata ochilor pentru ca vrem sa ne izolam in camera calda a imaginatiei, unde ne simtim protejati si iubiti; acolo nu trebuie sa gusti din dezamagire si din regret, si nici nu trebuie sa cresti griji. Si daca la teorie excelam, de ce tot mai tragem de panza aia subtire de paianjen, de ce inca ne mai agatam de ea cu toata fiinta, de ce ne cream noi asteptari? Vreti sa stiti de ce? Pentru ca fara camera aia calda nu am putea trece mai departe; avem nevoie de ea din cand in cand, ca de o ascunzatoare necunoscuta fiindca in exterior deja nu mai ai unde sa te ascunzi; s-au darmat toate camerele din lume! Si cred ca ea inseamna mai mult decat patru pereti lipiti si varuiti care ne-au oferit siguranta inca dinainte de a ne naste si a ne expulza in lume. Ea seamana cu mama.</span></div>Andreeahttp://www.blogger.com/profile/05680064873841730420noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-191348841242443631.post-38556100434934359982012-01-02T06:55:00.000-08:002012-01-02T06:55:59.547-08:00<span style="color: #4c1130;"><b>sufletele nepereche se ratacesc unele in altele. </b></span><br />
<span style="color: #4c1130;"><b>sufletele pereche nu se mai tin de maini, ci de inimi.</b></span>Andreeahttp://www.blogger.com/profile/05680064873841730420noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-191348841242443631.post-79124302476579783702012-01-01T12:04:00.000-08:002012-01-18T12:11:31.774-08:00Pe coate<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div class="MsoNormal"><span style="color: #4c1130; font-size: large;"><b>Dau din coate sa-mi fac loc printre cohortele de pietoni. Pana cand o sa ma tragi de maneca intr-o zi si-o sa ma duci pe sensul tau de mers.</b></span></div>Andreeahttp://www.blogger.com/profile/05680064873841730420noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-191348841242443631.post-72610198644657473762011-12-31T04:46:00.000-08:002011-12-31T04:46:44.916-08:00de ce-uri<div class="MsoNormal"><b><span style="color: #4c1130;">Pentru ca a trecut si decembrie, iar foile mi-au inghetat. Pentru ca degetele ma dor, iar vocea mi-am pierdut-o cand ma tineai strans in bratele tale. Pentru ca mi-am recuperat uitarea si pentru ca tu nu erai cu ea. Pentru ca nici acum nu stiu de ce nu a fost sa fie, de ce te-am scris atat, de ce inca te mai scriu, sau macar de ce ne aflam intr-un cerc in care noi doi ne repetam la nesfarsit. </span></b></div><div class="MsoNormal"><b><span style="color: #4c1130;">Dar poate ca e mai bine sa nu aflam niciodata.</span></b></div>Andreeahttp://www.blogger.com/profile/05680064873841730420noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-191348841242443631.post-67524326811012259182011-12-26T02:58:00.000-08:002011-12-26T02:58:11.668-08:00de suflet.<span style="color: #4c1130;">-Scuza-ma ca dau buzna asa, pe neanuntate, in sufletul tau. Dar afara-i ger, iar aici la tine e cald;</span><br />
<span style="color: #4c1130;">-Ninge afara, si ninge si pe sufletul meu. In scurt timp, pana si zapada o sa-mi miroasa a suflet.</span><br />
<span style="color: #4c1130;"><br />
</span><br />
<span style="color: #4c1130;">Unii oameni ne fura felii din suflet fara sa ne ceara voie. Altora le imprumutam chiar noi bucati, insa asteptam o viata intrega sa ni le returneze. Si mai sunt altii care se servesc pe nesaturate din sufletul nostru. Cata lacomie! Sa ne soarba si ultimele picaturi, pana ramanem niste statui stafidite, zidite din amintiri. Ajungem sa respiram amintiri, sa ne hranim cu ele si sa le vorbim in fiecare seara, sa ne vorbeasca in somn, in fiecare noapte.</span><br />
<span style="color: #4c1130;"><br />
</span><br />
<span style="color: #4c1130;">Eu imi visez si revisez amintirile care s-au contopit cu mine, care inca mai au sa-mi povesteasca timp de zeci de vieti ce-a fost in sufletul meu cand afara era canicula, dar el inghetase tot cautandu-te in picioarele goale, in mine. Dar i-am cumparat un calorifer si de atunci sta cu picioarele lipite de el; poate ca sufletele noastre se vor mai intalni uneori in vartejul asta de amintiri incepute, dar neterminate.</span>Andreeahttp://www.blogger.com/profile/05680064873841730420noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-191348841242443631.post-72182598986282892742011-12-26T02:32:00.000-08:002011-12-26T12:55:12.179-08:00dor si atat<span style="color: #4c1130;"><b>dorul ma devoreaza incetul cu incetul.</b></span><br />
<span style="color: #4c1130;"><b>dorul ma doare, ma ustura, ma urla, ma vorbeste, ma aude, ma refugiaza; imi musca din inima; ma doare.</b></span><br />
<span style="color: #4c1130;"><b>m-ai facut o masochista.</b></span><br />
<b><span style="color: #660000;">da, dar macar sunt masochista ta.</span></b>Andreeahttp://www.blogger.com/profile/05680064873841730420noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-191348841242443631.post-82115386438713788222011-12-22T03:40:00.000-08:002011-12-26T12:56:59.786-08:00Aștept<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://1.bp.blogspot.com/-BAUWTBVTAvM/TvMW5OeE8yI/AAAAAAAAAFI/e00ncCUtCy8/s1600/img_Snow--New-York--1960_Saul-LEITER_ref%257E110.002196.00_mode%257Ezoom.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://1.bp.blogspot.com/-BAUWTBVTAvM/TvMW5OeE8yI/AAAAAAAAAFI/e00ncCUtCy8/s320/img_Snow--New-York--1960_Saul-LEITER_ref%257E110.002196.00_mode%257Ezoom.jpg" width="242" /></a></div><div class="MsoNormal"> <span style="color: #4c1130;"> Zilnic sunt in graba spre gara dintre cele trei oglinzi. Am tren la ora si jumate, pe peronul dintre atriul stang si ventriculul inferior drept. Sunt in intarziere, insa am incetat demult sa ma mai uit la ceas, chiar daca ii simt minutarul pulsandu-mi haotic in spatele ochilor. Imi promit sa fiu atenta la trenuri de fiecare data cand mai pleaca unul din gara, insa sunt atat de multe ca mai mereu le incurc si ma urc in trenuri gresite. Trenuri care merg in sens invers si-mi intorc sufletul pe toate partile, de parca ar avea dreptul o bucata cioplita de fier sa mearga pe sinele si prin tunelele de sub pielea mea! Dar pielea mi s-a tocit si a luat forma garii; urmatorul tren pleaca dupa semnalizarea primei ninsori. </span></div><span style="font-size: 12pt;"><span style="color: #4c1130;"> Asa ca stau la geam cu bagajele facute si astept sa ninga.</span> </span>Andreeahttp://www.blogger.com/profile/05680064873841730420noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-191348841242443631.post-60147998318680323542011-12-16T19:05:00.000-08:002011-12-26T12:59:03.324-08:00Narcis si Lacul<div class="MsoNormal"><span style="color: #4c1130;"><b> Ma gandeam intr-o noapte la Narcis, la Lacul sau, la ochii prin care isi vedea fiecare frumusetea reflectata in ochii celuilalt. Eu nu am cazut in Lac, dar mi-a cazut acest fragment:</b></span></div><div class="MsoNormal"><span style="color: #4c1130;"><b> M-am uitat o singura data in ochii tai, si m-am vazut pentru prima oara. M-am vazut, m-am cunoscut asa cum sunt, asa cum nu m-au aratat toate oglinzile din lumea asta, asa cum n-am crezut ca ma voi imagina vreodata. Insa, acum nu a fost o simpla imagine inchipuita de atatia ani, cu trasaturi neschimbate si la fel de vagi - acum m-am recunoscut cum nu am mai facut-o; in intregime. Am devenit un intreg, m-am lipit la loc, mi-am asamblat si brate, si picioare pe care le-am adunat din prapastii pline, care dadeau pe-afara de ganduri. Imi e deja strain paradoxul care am fost si care eram sigura ca nu va putea fi stramutat din radacini. </b></span></div><div class="MsoNormal"><span style="color: #4c1130;"><b> Si eu care credeam pana atunci ca aveam nevoie de tine sa ma cosi din bucati; ce ironie trista! A fost deajuns sa ma vad in niste ochi opaci, de ceara, ca sa ma recunosc dincolo de haine, dincolo de invelisul inutil al pielii si al oaselor. Aveam nevoie doar de mine sa ma intregesc. De data asta, mi-am ajuns mie!</b></span></div>Andreeahttp://www.blogger.com/profile/05680064873841730420noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-191348841242443631.post-67050001582517474072011-12-16T14:55:00.000-08:002012-01-12T06:36:39.719-08:00Egoism<div class="MsoNormal"><span style="color: #4c1130;"> Ascundem de privirile celorlalti lumi ciudate si nedefinite in noi. Nici daca as dori, nu as putea sa trag o linie fixa intre ele, sa le despart in bucati si sa le aliniez cuminte la peretele sufletului. Lumile noastre, cu tot cu populatiile din ele, sunt in continua miscare, se ciocnesc, se razboiesc; le si aud uneori cum striga din toti plamanii sa le cultiv pamantul cu idei ingrijite, proaspat incoltite din semintele ventriculelor. Traim si facem loc fiecarei vieti printre cercurile concentrice de lumi arhaice, lumi abia descoperite si altele, de altfel si cele mai multe, a caror esenta incercam sa le-o cuprindem intr-o mana de om, insa ea ne aluneca printre oase si dispare de parca am fi predestinati sa ramanem blocati intr-un tragic si nesfarsit sir de asteptari. Si poate chiar suntem.</span></div><div class="MsoNormal"><span style="color: #4c1130;"> Lumea mea traieste in alta lumea, iar acestea in alta, si tot asa, pana se ajunge la o Lume Mama. Iar din ea ne-am nascut cu totii, insa unii dintre noi uita acest lucru si se izoleaza in propria lume stramta si sufocanta, de parca nimic nu ar mai avea sens inafara de ei. Pentru ca in lumea noastra, noi prindem sens, noi contam pentru noi, noi suntem amintiti si reamintiti. Tot de noi. </span></div><div class="MsoNormal"><span style="color: #4c1130;"> Cat de egoisti mai suntem cateodata! </span></div>Andreeahttp://www.blogger.com/profile/05680064873841730420noreply@blogger.com0