luni, 27 august 2012

Introspectie


"Este ciudat cum uneori trebuie sa lasam bucati din noi ca sa ne simtim intregi din nou, desi dupa fiecare despartire se mai rupe cate o bucata din suflet. Si stiu, pare cliseic, dar daca stam bine si ne gandim, fie ca recunoastem sau nu, toate fiintele au trecut la un moment dat prin starea aceasta de rupere a propriei persoane. Si da, stiu ca ne vindecam in cele din urma, dar dupa ce urmeaza o alta despartire, ne incearca o alta rupere, ca sa ne videcam apoi ca datile trecute. Este un ciclu infinit. Eu una nu vreau sa mai fac parte din ciclul acesta, eu ma revolt impotriva lui! Eu vreau totul, o implinire totala, pana-n maduva oaselor, sau daca nu, voi pieri pe mana mea, cu nimic, poate doar cu aceleasi dorinte care au renuntat si ele la orice urma de speranta. De azi imi iau soarta in propriile maine in modul meu propriu, desi ma puteti blama pentru nerabdare si pentru lacomia emotionala. Sunt o razgaiata care renunta la jumatatile de masura. Sa mai traiesc sau sa mai iubesc cu jumatate de inima? NICIODATA! Si chiar daca dau gres, ma voi culege cumva de jos, asa cum am facut-o de infinite ori, dar macar incerc totul! Merg inainte fara niciun regret si imi asum naivitatea cu toate visele ei. Ca doar am fost intotdeauna o visatoare oarba."