luni, 27 august 2012

Introspectie


"Este ciudat cum uneori trebuie sa lasam bucati din noi ca sa ne simtim intregi din nou, desi dupa fiecare despartire se mai rupe cate o bucata din suflet. Si stiu, pare cliseic, dar daca stam bine si ne gandim, fie ca recunoastem sau nu, toate fiintele au trecut la un moment dat prin starea aceasta de rupere a propriei persoane. Si da, stiu ca ne vindecam in cele din urma, dar dupa ce urmeaza o alta despartire, ne incearca o alta rupere, ca sa ne videcam apoi ca datile trecute. Este un ciclu infinit. Eu una nu vreau sa mai fac parte din ciclul acesta, eu ma revolt impotriva lui! Eu vreau totul, o implinire totala, pana-n maduva oaselor, sau daca nu, voi pieri pe mana mea, cu nimic, poate doar cu aceleasi dorinte care au renuntat si ele la orice urma de speranta. De azi imi iau soarta in propriile maine in modul meu propriu, desi ma puteti blama pentru nerabdare si pentru lacomia emotionala. Sunt o razgaiata care renunta la jumatatile de masura. Sa mai traiesc sau sa mai iubesc cu jumatate de inima? NICIODATA! Si chiar daca dau gres, ma voi culege cumva de jos, asa cum am facut-o de infinite ori, dar macar incerc totul! Merg inainte fara niciun regret si imi asum naivitatea cu toate visele ei. Ca doar am fost intotdeauna o visatoare oarba."

miercuri, 18 aprilie 2012

Acelasi chip zugravit de ploi.

Imi ploua pe umeri.
Imi tuna si fulgera in ochi,
In ochii cu care te pictam
Prin geamul picurat de nenumarate ploi.


Mi se insenineaza pe spate.
Imi iese un curcubeu pe frunte,
Pe fruntea pe care te sarutam
Cu buze uscate de secete desarte.


Ai ramas
acelasi chip zugravit de ploi.

luni, 26 martie 2012

Incercare

Am pus in rama priviri de mult uitate,
Am dat volumul amintirilor mai incet...
Faceau prea multa galagie-n miez de noapte,
Si nu puteam sa scap din bratele lor in niciun fel.


                             ***
Acum, cand totul se-ntoarce spre mine razbunator,
Am incercat sa-mi innec regretele intr-un pahar cu apa.
Dar degeaba; ele ma bantuie si ma rascolesc,
In fiecare vis, chiar si dimineata, dupa ce ma trezesc.

Insa continui sa-mi tin echilibrul fara-al tau ajutor,
Desi mi-e greu si mi-e frica de inaltimi de mor.
Maine e o noua zi, insa spre geam tot mai privesc
Chipuri ce-ti seamana, dar nu stralucesc.


marți, 20 martie 2012

Identitatile mele.

   Si daca ar fi sa-mi ascund viata intr-o uitare continua? O uitare care se repeta, care sapa in mine, dar in acelasi timp ma ajuta sa ma regasesc? Si o sa ma regasesc. Dar intr-o alta forma, sau mai bine voi deveni o nota muzicala ce pluteste in aer, incercand sa-si gaseasca portativul de lemn de pe care si-a luat zborul.  

joi, 15 martie 2012

Imi alerg viata

    Am obosit alergand. Am obosit sa tot inchid usi in urma mea, iar apoi sa le verific periodic. Am colectionat lacate de tot felul, de forme si greutati diferite. Pentru ca lacatele devin din ce in ce mai grele, si atarna cu tot patosul de marginile sufletului meu; incetul cu incetul, o sa mi se transforme pana si sufletul in plumb.
    Si de fiecare data cand cred ca am lasat o distanta decenta intre mine si monstrii timpului consumat, tocmai atunci ei ma ating pe umar, simtindu-le respiratia grea in ceafa. Sunt monstrii personali, de care e mai intelept sa nu vorbesti, dar care se lasa cu totul pe mine, ajungand sa se intepe in coastele mele. Numai asa pot scapa de ei. Inca nu pot sa-i infrunt fata-n fata, desi mi-am imaginat de multe ori intalnirea, si am putut sa derulez scena in toate directiile: ochii lor aprins de rosii ca doua oglinzi vad direct in sufletul meu. Ma uit in ele si zaresc o silueta rupta in bucati, cu un chip zgariat de pasii apasati ai timpului. Doar colturile buzelor au ramas la fel: ridicate.   

sâmbătă, 10 martie 2012

Sperante

Pentru ca primavara oamenii infloresc.
Pentru ca primavara toate sufletele isi reiau inceputul pe care l-au abandonat intr-un sfarsit de toamna apasatoare. Pentru ca primavara este ea insasi un suflet frumos si viu, care coloreaza in fiecare zi zambete pe chipurile calatorilor. Pentru ca viata striga din noi, urla sa iasa la suprafata, unde va fi mangaiata de cateva raze naive, rupte din soare. Frunzele pe care le vedeam abandonate pe trotuarele prea reci de anul trecut, acum isi iau revansa si ne canta in cor, in maini. Acest anotimp ia forma sperantei, o tine pentru noi si ne-o ofera cand suntem pregatiti. Numai atunci vom fi capabil sa o pretuim si sa o privim cu tandrete, fiindca primavara ochii ni se deschid larg; este trezirea intr-o dimineata tarzie, cand stim ca am uitat sa ne setam alarma, insa suntem fericiti.
Si suntem fericiti pentru ca exact in acel moment am aflat ca asa se simte, asa are gustul libertatea.

duminică, 26 februarie 2012