Am pus in rama priviri de mult uitate,
Am dat volumul amintirilor mai incet...
Faceau prea multa galagie-n miez de noapte,
Si nu puteam sa scap din bratele lor in niciun fel.***
Acum, cand totul se-ntoarce spre mine razbunator,
Am incercat sa-mi innec regretele intr-un pahar cu apa.
Dar degeaba; ele ma bantuie si ma rascolesc,
In fiecare vis, chiar si dimineata, dupa ce ma trezesc.
Insa continui sa-mi tin echilibrul fara-al tau ajutor,
Desi mi-e greu si mi-e frica de inaltimi de mor.
Maine e o noua zi, insa spre geam tot mai privesc
Chipuri ce-ti seamana, dar nu stralucesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu