marți, 7 februarie 2012

copilul si timpul

    Scriitorii nu se pierdeau niciodata in foi, ci acolo se regaseau. Apoi se reintorceau in lume, de parca timpul, ca un vechi prieten, ii astepta, oprindu-se din mers.
    Scriitorii puteau sa-si aleaga pentru ei orice viata din oricare univers imaginar sau real, insa nu au fost niciodata atat de egoisti. Pastrau aceste vieti paralele pentru sufletele ce aveau nevoie de ruptura timpului, ruptura care avea sa le intregeasca gandurile doar pentru o clipa. Dar cat de mult dura acea clipa, si cat de asteptata era!
    ...timpul a trecut si peste scriitori, si peste suflete, si peste clipe, iar in urma lui nu a adunat decat urmele pe care personajele ni le-au lasat pe suprafata inimii.
    Sufletul meu a imbatranit asteptand clipa in care avea voie sa uite de el, fara sa-i dea explicatii timpului.
    

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu