Te rog, schimba-ti lacatul de la usa ca sa nu mai intru la tine in inima. Prea iti lasi inima deschisa pentru oricine! As vrea sa pot sa fiu si eu un „oricine”, o „oarecare”, un „cineva” care sa iti schimbe broasca si apoi isi vede de drum. Si nu va trebui sa afli niciodata.
Dar eu stau in fata usii tale, cu emotiile in gat, fiindca nu am curajul sa o mai deschid. Nici nu stiu daca l-am avut vreodata...Te astept sa iesi tu primul, sa-ti ridici privirea spre mine si sa-ti amintesti ca m-ai vazut stand acolo si inainte, desi erai mult prea ocupat cu gandurile tale.
,,O sa te ajut si cu gandurile, si cu mainile, si cu ce mai vrei tu, numai opreste-te si recunoaste-ma!" am strigat in mine. Am strigat atat de tare, incat s-a speriat si somnul, care de frica s-a ascuns in penita stiloului cu care scriam.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu