marți, 31 ianuarie 2012

Camera intre doua anotimpuri

    Mi te-ai intiparit in piele dupa ce mi-ai cules capul si mi l-ai facut cadou. Inca de atunci, cuvintele ne erau de prisos, pentru ca noi ne intelegeam din miscarea pleoapelor; genele noastre adormeau imbratisate, in timp ce felii de luna cu miros de petale de salcam ne decorau ferestrele.

    Diminetile au acum miros de nori rotofei, de zapada proaspata si de gheata la plic. Pielea mea are o aroma intensa de somn curat presarat cu cativa fulgi de vise, iar cearcanele mi le pierd mai mereu prin cearsafurile brodate manual. Raceala e ca la ea acasa, se joaca cuminte in parul meu, in timp ce cativa pui de stele suflate cu argint imi bat la geam. Le-am deschis geamul si le-am poftit in camera - in camera dintre doua anotimpuri, unde timpul se opreste langa mine, citind ingandurat o rubrica dintr-un ziar oarecare.  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu