Unii oameni sunt de-a dreptul penibili! Da, fiindca asteapta sa fie salvati de o super-persoana, un erou care sa le lumineze mintea si sa le impartaseasca oceanul infinit de iubire. Ma amuza ingrozitor de tare fiindca ei inca n-au aflat ca eroul nu da nici doi lei pe oceanul lor, sau pe lacul lor, sau nici macar pe baltoacele de langa inima. Visam oceane nemuritoare si ignoram realul din fata ochilor pentru ca vrem sa ne izolam in camera calda a imaginatiei, unde ne simtim protejati si iubiti; acolo nu trebuie sa gusti din dezamagire si din regret, si nici nu trebuie sa cresti griji. Si daca la teorie excelam, de ce tot mai tragem de panza aia subtire de paianjen, de ce inca ne mai agatam de ea cu toata fiinta, de ce ne cream noi asteptari? Vreti sa stiti de ce? Pentru ca fara camera aia calda nu am putea trece mai departe; avem nevoie de ea din cand in cand, ca de o ascunzatoare necunoscuta fiindca in exterior deja nu mai ai unde sa te ascunzi; s-au darmat toate camerele din lume! Si cred ca ea inseamna mai mult decat patru pereti lipiti si varuiti care ne-au oferit siguranta inca dinainte de a ne naste si a ne expulza in lume. Ea seamana cu mama.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu