M-ai purtat dintr-un compartiment in altul, fara sa-ti treaca prin minte ca o sa ma atasez prea mult de unele scaune. M-ai purtat dintr-o oglinda in alta, crezand ca n-o sa-mi las prea multe fragmente din mine impregnate in ele. M-ai lasat singura in miez de noapte pe drumuri alunecoase de dorinte si amintiri. Cand ti-am cerut uitare, mi-ai dat memorie, iar cand ti-am cerut incheiere, mi-ai oferit lumini colorate cu speranta.
Te-am rugat sa-mi cumperi o balanta, ca sa aflu gramajul lucrurilor, dar tu m-ai lasat pe mine sa-mi aleg proportiile si sa experimentez.
M-ai invatat sa-ti fiu carmaci, copil si parinte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu