Ma caut constant in muzica ascultata in surdina, in diminetile racoroase de noiembrie, in rasetele copiilor din parc, in pauzele de duminica, in petale uscate si betisoare parfumate pe jumatate arse, in statii de autobuz si gari, in iubiri neterminate, in drumuri grele si singure, in umbrele oamenilor luminate de umbrele astrilor, in spatiul dintre mine si toate sufletele din lumea asta, in locul gol dintre doi ochi. Eu mi-am gasit capul langa luna de deasupra felinarelor care palpaie in vapai rosiatice si portocalii, mainile in mainile tale, urechile intr-un camp de floarea-soarelui si talpile zidite intr-o carte.
Ma si mira uneori cum de a stiut plamanul stang sa creasca mai putin, ca sa-i faca loc inimii langa el.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu