joi, 10 noiembrie 2011

Strainilor..

    Uneori ma chinui din rasputeri sa-mi aduc aminte pasaje din viata mea!
    Suvenirul cu care am ramas este un diapozitiv sarac de imagini vagi, tremurande si goale, in care abia daca recunosc vreo doua fete familiare...imagini fara emotii, care si-au pierdut pana si mirosul, ma zgarie pe dinauntru cand trag de ele sa le duc la suprafata...insa ele s-au ancorat prea bine in trecut...e ca atunci cand incerc sa-mi amintesc un cuvant oarecare, pe care l-am uzat de atatea ori, incat il vad, chiar reusesc sa-i simt si textura, insa nu pot sa-l pronunt, sa-i spun pe nume.
    Imi e teama sa ma gandesc ca intr-o zi voi uita momentul asta, momentul asta de ACUM in care scriu, ochii in care m-am uitat azi, soarele naiv de dimineata, luna plina de culoare de aseara si fosnetul pe care il faceau in cor pasii de pe trotuare. Daca nu o sa va mai recunosc vreodata, va rog sa nu treceti pe langa mine ca niste straini; va rog sa ma opriti macar o clipa si sa intrati in vorba cu mine, pentru ca eu promit sa va stiu si sa va tin intre timp la presat in cartea din spatele ochilor.      

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu