Iti multumesc ca inca o data mi-ai tinut inima in mana si ai ascultat bataile ei in liniste, fara sa o sperii sau sa o intrerupi. Iti multumesc ca ai tinut-o in viata iubind-o fara sa o certi. Pentru ca fara tine nu ar fi crescut sanatoasa si puternica, si nici nu ar fi devenit asa frumoasa. Inca mai are amprentele tale de carbune pe ea, desi imi tot repetai ca va uita de tine de prea multe ori ca sa te mai poti reintoarce. Dar te-ai intors de fiecare data..
Mersese de atatea ori pe tocuri inalte si dureroase, incat nu credea ca exista vreun plasture care sa-i vindece bataturile atat de bine. Ai modelat-o, si ai remodelat-o pana cand i-ai gasit forma perfecta: inima mea nu mai are demult forma clasica de inima, ci are forma ta.
Si, in final, iti multumesc ca ai invatat-o cand avea cea mai mare nevoie de un dascal ca tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu