M-am asezat pe trotuarul gri si rece, si am inceput sa ma uit la calatori. In aceasta pagina de timp, oamenii nu mai au nevoie de haine: ei sunt imbracati in cuvinte pana-n gat; cuvintele tin de cald si pe sub piele, iar atunci cand calatorii trebuie sa-si vorbeasca, cuvintele aluneca usor in exterior, prin pori. Asa am invatat si eu cateva noi: comotie, arsura, merisor, saturatie, pacate, impletitura, vanataie, afrodisiac, carcel.
Alti oameni, mai originali, si-au tapetat tarsienii si falangele cu un colaj de cuvinte de sezon, asortate cu litere de chihlimbar. Dar cel mai mult mi-au placut colierele din silabe in nuanta azurie, pe care le purtau la gat vanzatoarele de expresii pictate pe unghii.
Iar eu simt cum ma arde „fricire” pe spate - i-a cazut „e-ul” in timp ce ma foiam azi noapte in somn...inca il mai caut si acum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu