Mi-am uitat timpul in tine si, m-am uitat si eu o data cu el. Mi-am pierdut in tine sperante, frici si nopti nedormite, transformate in adevarate prapastii de ganduri. Ti-am cutreierat potecile intunecoase din jurul inimii, dar le-am incurcat si m-am pierdut de prea multe ori in ele...nu m-ai ajutat nici macar cu un semn de circulatie, ca sa stiu pe ce parte se intra la tine-n inima. Ti-am imbratisat indeciziile si cuvintele confuze, chiar daca eu le aveam deja pe ale mele; macar au facut cunostinta intre ele!
Nu am putut sa ma dezlipesc de durerile tale, ba chiar incepusem sa le duc dorul, ca doar atat mi-ai dat.
Si desi nu am recuperat nici pana azi nimic din ce am uitat in tine, inca mai cred ca o sa le gasesc candva, la usa cu un bilet: <<Le-am pastrat in siguranta, sa stii!>>
killin' me softly with your words
RăspundețiȘtergere