Zilnic sunt in graba spre gara dintre cele trei oglinzi. Am tren la ora si jumate, pe peronul dintre atriul stang si ventriculul inferior drept. Sunt in intarziere, insa am incetat demult sa ma mai uit la ceas, chiar daca ii simt minutarul pulsandu-mi haotic in spatele ochilor. Imi promit sa fiu atenta la trenuri de fiecare data cand mai pleaca unul din gara, insa sunt atat de multe ca mai mereu le incurc si ma urc in trenuri gresite. Trenuri care merg in sens invers si-mi intorc sufletul pe toate partile, de parca ar avea dreptul o bucata cioplita de fier sa mearga pe sinele si prin tunelele de sub pielea mea! Dar pielea mi s-a tocit si a luat forma garii; urmatorul tren pleaca dupa semnalizarea primei ninsori.
Asa ca stau la geam cu bagajele facute si astept sa ninga.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu