Am primit toata viata „te”-uri, dar nu „te”-urile tale. Am inapoiat si eu cateva, insa s-au pierdut in praf, pentru ca nu am putut sa le pastrez in mine; eu le vroiam doar pe ale tale. Nu simti si tu ca uneori avem surplusuri de cuvinte pe noi? Kilograme in plus de cuvinte care atarna si ne incarcereaza in ele. Asa ca de maine incep dieta fara cuvinte, ca doar cateva grame in minus n-au facut pe nimeni sa doara!
Ar fi mai simplu daca de acum ne-am vorbi facand schimb de ochi: eu iti imprumut ochii mei, tu imi imprumuti ochii tai si ne vom intelege de minune.
Ce fericire pe ochelari ca privesc zi de zi, pe nesaturate, in verdele tau.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu